Adverbul – clasa a VII-a

Adverbul

Mâine mergem la teatru. 

Dan vorbește bine în engleză. 

Aici este foarte cald. 

         Adverbul este o parte de vorbire neflexibilă care arată circumstanțele în care se petrece o acțiune (locul, timpul, modul). 

După felul lor, adverbele sunt:

         a) adverbe de timp: acum, ieri, alaltăieri, mâine, poimâine, răspoimâine, diseară, astăzi, azi, demult, niciodată, nicicând, când, atunci etc. 

         b) adverbe de loc: aici, acolo, aproape, departe, sus, jos, împrejur, unde etc. 

         c) adverbe de mod: bine, așa, agale, alene, târâș, bărbătește, prietenește, cum etc. 

         După structură, adverbele sunt:

         a) simple: bine, când etc. 

         b) formate prin compunere: niciodată, demult, odată, cândva, ieri-seară

         c) locuțiuni adverbiale: 

·      de loc: ici și colo, în față, în spate, de jur împrejur etc. 

·      de timp: când și când, pe înserate, cu noaptea-n cap

·      mod: pe sărite, pe furiș, fără îndoială

·      de scop/de cauză: de asta, de aceea, pentru asta, pentru aceea

! Unele adverbe sunt formate prin derivare cu sufixele -iș, -âs, -mente, -ește sau cu prefixul ne-. 

ex. pieptiș, târâș, amicalmente, prietenește, negreșit

Dan se comportă prietenește. 

prietenește = s-a format prin derivare cu sufixul -ește, de la cuvântul de bază prieten

!Unele adverbe sunt formate prin conversiune (se studiază în clasa a VIII-a) 

Conversiune – mijloc intern de formare a cuvintelor; cuvintele noi apar prin trecerea de la o clasă morfologică (parte de vorbire) la alta. 

         În depărtare se vede un foc imens. 

         un foc = substantiv comun

         Bunica a făcut o turtă pe plită.

         o turtă = substantiv comun

         Mi-am cumpărat o bâtă de baseball. 

         o bâtă = substantiv comun

DAR:

Dan este frumos foc.

Dan era aseară beat turtă.

Nu cred că ești prost bâtă.

foc, tură, bâtă  = adverbe formate prin conversiune; din substantive devin adverbe 

         Greta are un câine frumos. 

         frumos = adjectiv 

Greta scrie frumos.

frumos = adverb format prin conversiune; din adjectiv devine de la adjectiv

Un om s-a răstit la cineva pe stradă. 

răstit = verb, formă nepersonală de participiu (face parte din structura perfectului compus)

Profesorul vorbește răstit. 

răstit – adverb format prin conversiune; din verb la participiu devine adverb; 

ATENȚIE!

Substantivele care denumesc anotimpuri, zile ale săptămânii, momente ale zilei și au formă articulată hotărât devin adverbe atunci când AU funcția sintactică de circumstanțial de timp și NU sunt determinate de atribute (vara, iarna, primăvara, toamna, dimineața, seara, ziua, noaptea, lunea etc.). 

         Toamna este anotimpul meu preferat. 

         toamna – subiect exprimat prin substantiv comun 

         Toamna  aceasta se culeg roadele mai repede. 

toamna = circumstanțial de timp exprimat substantiv comun, pentru că este determinat de un atribut (aceasta)  – Care toamnă? Aceasta (atribut)

         Toamna se culeg roadele. 

toamna = circumstanțial de timp exprimat adverb de timp

Funcții sintactice

Adverbul determină un verb, un adjectiv, un adverb sau un substantiv și poate avea următoare funcții sintactice: 

1. circumstanțial de timp (când?, de când?, până când?)

Demult, oamenii erau mai buni.

2. circumstanțial de loc (unde?, de unde?, până unde?)

Este foarte cald aici. 

3. circumstanțial de mod (cum?)

Dan vorbește bine în engleză. 

4. circumstanțial de cauză (din ce cauză?, din ce motiv?)

Am pierdut autobuzul și de asta am întârziat. 

5. circumstanțial de scop

Vreau să iau notă mare și pentru asta învăț mult. 

6. nume predicativ

Dan a devenit așa de când s-a întors din tabără. 

Este bine să faci sport. 

7. atribut (care? pusă unui substantiv, pronume sau numeral)

Petrecerea de mâine o să fie grozavă. 

Copacul de acolo trebuie tăiat. 

Domnul de aici este tatăl dumneavoastră?

Gradele de comparație ale adverbului

I. Gradul pozitiv: bine

II: Gradul comparativ

         a) de superioritate: mai bine

         b) de egalitate: la fel de bine; tot așa de bine; tot atât de bine; deopotrivă de bine;

         c) de inferioritate: mai puțin bine

III. Gradul superlativ:

1. relativ – de superioritate: cel mai bine

              – de inferioritate: cel mai puțin bine

2. absolut – de superioritate: foarte/tare/prea bine

               –  de inferioritate: foarte puțin bine/tare puțin bine/prea puțin bine

! Superlativul absolut de superioritate poate fi exprimat și prin mijloace expresive:

·      bine, bine 

·      biiiiine

·      bine rău

·      foarte, foarte bine 

·      extraordinar de / nemaivăzut de bine 

·      bine de nedescris 

·      ce bine!