Subiectul – clasa a VIII-a

Subiectul

          Soarele pârjolise pământul arat, prefăcându-l într-o masă cenuşie  în care se vedeau mici crăpături. Nici măcar iarba nu era verde, pentru că soarele uscase creștetul firelor ei lungi […]. Casa fusese şi ea odată zugrăvită, dar soarele coșcovise tencuiala, iar ploile o spălaseră, și acum casa se înfățișa la fel de posomorâtă și de cenușie ca orice lucru de aici.         

                                                                   (L. Frank Baum, Vrăjitorul din Oz)

          Subiectul este o parte principală de propoziție care se acordă în număr și persoană cu predicatul și care denumește autorul acțiunii sau persoana/obiectul despre care se vorbește în propoziție.

                   Au venit înapoi  păsările călătoare.

Subiectul este de două feluri:

          a) exprimat

          b) neexprimat

          I. Subiectul exprimat (scris, prezent grafic)

Subiectul exprimat se realizează prin:

a) substantiv (comun sau propriu)

                   Au ajuns copiii acasă.

                   Dan a câștigat concursul de șah.

b) locuțiune substantivală:

                   Aducerile aminte mă emoționează.

c) pronume personal, personal de politețe, demonstrativ, posesiv, nehotărât, negativ, relativ, interogativ.

                    Ei au plecat cel mai devreme.  (personal)

                   Dumnealui a întârziat din nou? (personal de politețe)

                   Au venit la petrecere și ceilalți. (demonstrativ)

                   Ai noștri sunt pe primul loc. (posesiv)

                   Toți vor o bucată de prăjitură. (nehotărât)

                   Nu m-a sunat niciunul. (negativ)

                   Cine a spart vaza? (interogativ)

                   Nu știu cine a spart vaza. (relativ)

c) numeral cardinal/ordinal cu valoare pronominală

                    Trei dintre ei au câștigat concursul de dans. (cardinal)

                    Al doilea a lipsit și data trecută. (ordinal)

d) interjecție

                   Se aude ham-ham.

e) verbe și locuțiuni verbale cu formă nepersonală (infinitiv, gerunziu, supin)

                    A picta este o pasiune o care o am de mic. (infinitiv)

                    A o lua la sănătoasa nu este o rușine. (locuțiune verbală)

                    Se aude cântând din cealaltă cameră. (gerunziu)

                    Este greu de reținut toată poezia.  (supin)

          II. Subiectul neexprimat (se deduce din enunț, din forma predicatului)

          În limba română nu este obligatorie exprimarea subiectului, așa cum este în franceză sau în engleză, de exemplu.

                                      fr. Je mange.

                                      eng. I am eating,

                                      rom. Mănânc.

Subiectul neexprimat este de două feluri:

          a) inclus – când predicatul este exprimat prin verb la persoanele I și a II-a, singular și plural; subiectul este dedus din desinență sau din forma verbului auxiliar

                    Ai întârziat toată săptămâna. (tu ai întârziat)

                    Mergeți mai repede. (voi mergeți)

          b) subînțeles –  când predicatul este exprimat prin verb la persoana a III-a, iar subiectul a fost exprimat într-un context anterior.

                   Bunica locuiește singură la țară. În fiecare duminică Ø merge la biserică.

Subiectul predicatului merge este neexprimat, subînțeles.

În funcție de structură, subiectul poate fi:

          a) simplu (exprimat printr-un singur termen)

          Dan citește povești cu zâne.

          b) multiplu (exprimat prin doi sau mai mulți termeni):

          Dan și Victor citesc povești cu zâne.

Când subiectul este multiplu, acordul cu predicatul se face:

·        la plural – când termenii sunt într-o relație de coordonare copulativă (și, nici):

          Cartea și caietul sunt pe masa din sufragerie.

          sunt – persoana a III-a, numărul plural

          Nici Dan, nici Victor, nici Matei nu au mers în excursie.

          nu au mers = persoana a III-a, numărul plural

·        la singular – când termenii sunt într-o relație de coordonare copulativă (nici) sau disjunctivă (sau, ori, fie, sau…sau, ori…ori, fie…fie):

                    Nici Dan, nici Victor, nici Matei nu a mers în excursie.

          nu a mers = persoana a III-a, numărul singular

                    Dan sau Victor va închide clasa a astăzi.

          va închide – persoana a III-a, numărul singular

!Când coordonarea se face prin nici, acordul subiectului cu predicatul este fie la singular, fie la plural.

Termenii unui subiect multiplu pot apărea și la distanță:

Laudele primite de la director, valul de aplauze din sală, aprecierile venite de la oameni necunoscuți și încrederea dată de public m-au făcut să merg mai departe.

Observații

1. Între subiect și predicat nu se pune virgulă; există însă și excepții:

                   Dan citește zilnic.

                   Dan, vecinul meu, citește zilnic.

                   Dan, care a fost la olimpiada de matematică, citește zilnic.

2. Într-un text, fiecare predicat are un singur subiect; există și contexte în care apare un subiect dublu exprimat, atunci când se accentuează o anumită idee:

                             Casa fusese şi ea odată zugrăvită.

                             Profesorii greșesc și ei.

3. Unele verbe nu acceptă subiect (a ploua, a tuna, a fulgera, a burnița etc.):

                             Plouă neîncetat de două ore.

4. În română, se recomandă evitarea folosirii subiectului exprimat prin pronume personal la persoanele I și a II.

                             Eu am citit o poveste cu zâne. (nerecomandat)

                             Am citit o poveste cu zâne.

Se poate folosi subiectul exprimat, atunci când acesta are valoare de insistență sau de opoziție:

                             Eu am greșit, eu plătesc.

                             Eu am muncit pentru casa asta, nu tu.

5. În construcțiile de tipul este zi, este noapte, este frig, mi-e sete, mi-e foame etc., substantivele marcate au funcția sintactică de subiect, iar predicatele sunt verbale.

                                      Este noapte deja.  

este = verb predicativ, funcție sintactică de predicat verbal

zi = substantiv comun, funcție sintactică de subiect

6. După verbele și construcțiile verbale impersonale urmează, de regulă, subiect:

·        se zice, se spune, se aude, se consideră etc.

              Se aude vântul.

·        îmi place, îmi displace, îmi trebuie etc.

                   Îmi place ciocolata. 

·        Mă doare, mă mâhnește, mă întristează, mă bucură etc.

                             Mă bucură succesul tău.

                             Mă doare capul.

·        este bine, este rău, este important, este necesar, este interesant, este obligatoriu etc

                             Este important testul de astăzi.

                             Este obligatoriu de terminat tema.

7. Subiectul intră în relație și cu interjecții cu funcția sintactică de predicat:

                             Băiatul țuști! afară!