Modul indicativ. Trecutul

 

Când am ajuns acasă, mama citea.

Ce mâncași azi, Dan?

Copiii din acea zonă nu merseseră niciodată la teatru.

 

Modul indicativ are patru timpuri prin care se pot exprima acțiuni din trecut:

a)      imperfectul

b)      perfectul compus

c)      perfectul simplu

d)      mai-mult-ca-perfectul

 

I.                   Imperfectul

Tata vorbea la telefon când a bătut cineva la ușă.

Imperfectul exprimă o acțiune trecută (vorbea), petrecută în același timp cu o altă acțiune trecută (a bătut); are valoare durativă.

Sufixele de imperfect sunt: -eași -a- (sunetele care arată timpul).

Desinențele sunt: –m, -i, Ø, -m, -ți, -u (sunetele care arată persoană și numărul).

a citi                                                               

citeam                                                             

citeai                                                               

citeaØ                                                             

citeam                                                             

citeați                                                              

citeau                                                              

 

a mânca

mâncam

mâncai

mânca Ø

mâncam

mâncați

mâncau

 

 

Într-un text literar, imperfectul se folosește, de obicei, în pasajele descriptive (descrierea unui loc, a unei persoane, a unui obiect etc.).

Observații

1.      Verbul a trebui are la persoana a III-a, numărul plural formele trebuia și  trebuiau; pentru toate celelalte persoane, există o singură formă – trebuia.

eu trebuia

tu trebuia

el/ea trebuia

noi trebuia

voi trebuia

ei/ele trebuia / trebuiau

 

2.      Formele de imperfect ale verbului a voi sunt:

voiam

voiai

voia

voiam

voiați

voiau

Formele vroiam, vroiai, vroia, vroiați, vroiau NU sunt acceptate de normă. Ele sunt rezultatul combinării dintre forma de imperfect a verbului a voi și forma de imperfect a verbului a vrea.

voiam + vream = vroiam

 

 

II.                Perfectul compus

Am citit toată vacanța.

Perfectul compus arată o acțiune desfășurată în trecut și terminată până în momentul vorbirii.

Are următoarea structură: formele verbului auxiliar a avea + forma de participiu a verbului de conjugat

a veni

am venit

ai venit

a venit

am venit

ați venit

au venit

În textele literare, perfectul compus se folosește, de obicei, în relatarea întâmplărilor.

Observații

1.      Semiadverbele mai, tot, prea, și apar intercalate între auxiliar și forma de participiu; norma nu acceptă folosirea lor înaintea auxiliarului.

Greșit: Dan mai a venit pe la noi.

Corect: Dan a mai venit pe la noi.

 

2.      Verbele la perfect compus pot apărea cu formă inversată, mai ales în textele literare și în limbajul religios.

      Venit-au păsărelele înapoi.

                        Au venit păsărelele înapoi.

                       „Zis-a Domnul pilda aceasta.”

3.      Când sunt inversate formele de perfect compus, între participiu și auxiliar se pot intercala pronume. În acest caz, la forma de participiu  apare un sunet de legătură (-u).

Văzutul-ați pe Dan?

     L-ați văzut pe Dan?

 

III.             Perfectul simplu

„Subraț termină al doilea. Și el trase un scuipat în groapă, înainte de porni spre corturi. Stanley îi urmări așa pe colegii lui, unul câte unul, scuipând în gropi și pornind spre corturi.” (Louis Sachar, Tabăra)

Perfectul simplu, în limba vorbită, exprimă o acțiune trecută, desfășurată recent.

În limba română de astăzi, perfectul simplu se folosește preponderent în zona Olteniei.

Este întâlnit în textele narative literare, fiind folosit ca timp al povestirii la persoana a III-a (ca în fragmentul de mai sus).

Unii vorbitori folosesc perfectul simplu cu intenție ironică:

                  Vorbi și Dan.

Sufixele de perfect simplu sunt:

·         a: a mânca

mâncai

mâncași

mâncă

mâncarăm

mâncarăți

mânca

 

 

·         u-: a vedea

                            văzui

                            văzuși

                            văzu

                            văzurăm

                            văzurăți

                            văzu

 

·         se-: a merge

                           mersei

                           merseși

                           merse

                           merserăm

                           merserăți

                           merse

 

·         -i-: a citi

    citii

    citiși

    citi

    citirăm

    citirăți

    citi

 

·         -â-: a coborî

         coborâi

         coborâși

         coborî

         coborârăm

         coborârăți

         coborâ

 

Formele de perfect simplu au următoarele desinențe:

I, sg. -i

II, sg. -și

III, sg. Ø

I, pl, –răm

II, pl, –răți

III, pl, –

Observații

 

1.      Verbele a căror formă de infinitiv se termină în -i (a citi, a dormi, a privi etc.) au la forma de perfect simplu, persoana I, numărul singular doi -i și la forma de persoana a III-a, singular un singur -i.

 

eu citii  (cit- (radical) –i- (sufix) – i (desinență)

 

el citi (cit – (radical) –i- (sufix) – Ø (desinență zero)

 

Așadar, la persoana a III-a, numărul singular, formele de perfect simplu nu au desinență.

 

2.      Există în română câteva verbe  de conjugarea a  IV-a  care se scriu cu doi -i la infinitiv (a înmii, a pustii, a prii, a se sfii). La persoana I, numărul singular și la persoana a III-a numărul singular, aceste verbe se vor conjuga astfel:

 

eu pustiii (pusti – (radical) – i -(sufix) –i (desinență)

 

el pustii (pusti – (radical) –i (sufix)  – Ø (desinență zero)

 

3.      Verbele a fi și avea au următoarele forme de perfect simplu.

 

a fi                                                                                          

 

eu fui                                                                                      

tu fuși                                                                                     

el/ea fu                                                                                   

noi furăm                                                                                

voi furăți                                                                                 

ei/ele fură                                                                               

 

a avea

eu avui

tu avuși

el/ea avu

noi avurăm

voi avurăți

ei/ele avură

 

 

 

 

 

 

 

IV.             Mai-mult-ca-perfectul

 

Când am ajuns acasă, copiii făcuseră deja proiectul.

 

Mai-mult-ca-perfectul exprimă o acțiune trecută (făcuseră) și încheiată înaintea altei acțiuni trecute (am ajuns).

 

Sufixul de mai-mult-ca-perfect este -se-, care se adaugă după sufixul de perfect simplu.

Desinențele sunt aceleași ca la perfect simplu; excepție face forma de persoana I, numărul singular, unde desinența este -m, nu -i.

 

 

Perfect simplu                                                                                   

 

a mânca                                                                                             

eu mâncai                                                                                           

tu mâncași                                                                                          

el/ea mâncă                                                                                        

noi mâncarăm                                                                                     

voi mâncarăți                                                                                      

ei/ele mânca                                                                                    

 

Mai-mult-ca-perfect

a mânca

eu mâncasem

tu mâncaseși

el/ea mâncase

noi mâncaserăm

voi mâncaserăți

ei/ele mâncase

 

 

 

Atenție!

La persoana a II-a, numărul singular, desinența este -și, nu –i.

 

            Citisei mesajul de la Dan? (greșit)

            Citiseși mesajul de la Dan? (corect)

Pentru mai multe astfel de materiale, vă invităm și în grupul de Facebook:  https://www.facebook.com/groups/648039079981348 (Limba și literatura română – gimnaziu).

Modul indicativ. Trecutul (imperfect, perfect compus, perfect simplu, mai-mult-ca-perfect)

Un comentariu la „Modul indicativ. Trecutul (imperfect, perfect compus, perfect simplu, mai-mult-ca-perfect)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *