Substantivul
„Emil nu mai
avea tată. Mama lui muncea mult.
Ondula clientele, spăla capete blonde și brune și
lucra neobosită ca să poată asigura hrana pentru ea și pentru fiul ei și ca să poată plăti facturile de gaz, cărbunii, chiria, îmbrăcămintea, cărțile de școală.”
(Erich
Kästner, Emil și detectivii)
Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește ființe,
lucruri, fenomene ale naturii, trăsături, stări sufletești, acțiuni etc; toate
acestea sunt numite, generic, obiecte.
exemple: ființe: om,
elefant, furnică;
lucruri: carte, telefon, ghiozdan;
fenomene
ale naturii: ploaie, ninsoare, tornadă;
trăsături: frumusețe,
blândețe, curaj;
stări
sufletești: frică, tristețe;
acțiuni:
alergare, lovire, strigare.
Substantivele sunt:
1.
comune = denumesc
clase de obiecte de același fel
exemple: dulap,
mașină, iarbă, frate
Substantivele comune se scriu cu
literă mare doar la început de propoziție.
Mașina
bunicului este veche.
Bunicul
a băgat mașina în garaj.
2.
proprii = denumesc individualități
exemple: nume
de persoane: Gina, Gigi, Dan Ionescu
nume
de locuri: România, Constanța, Malta;
nume
de animale: Azorel, Joiana,
Rex;
nume
de instituții: Parlamentul României,
Banca Națională a României;
nume
ale unor forme de relief: Alpi,
Carpați;
nume
de ape: Dunăre, Marea Neagră,
Siret;
titluri: Luceafărul, Războiul care mi-a salvat viața, Singur
acasă;
nume
de corpuri cerești: Pluto,
Venus, Jupiter;
nume
de sărbători: 1 Decembrie,
Crăciunul, Paștele;
nume
de zodii: Leu, Balanță;
nume
de evenimente istorice sau
culturale: Primul Război Mondial;
etc.
Substantivele proprii se scriu de
fiecare dată cu literă mare.
Câinele meu, Rex, este foarte năzdrăvan.
ATENȚIE! Unele substantive proprii sunt obținute
de la substantive comune:
exemple: Bușteni
(oraș din județul Prahova), Furnica (cartier din orașul Sinaia) etc.
Unele substantive comune sunt
obținute de la substantive proprii:
exemple: napoleon
(veche monedă franceză), damasc (țesătură cu desene în relief) etc.
Categoriile gramaticale ale substantivului sunt numărul
și genul.
Numărul
Substantivele pot fi la numărul:
a)
singular – denumesc un singur obiect (un pom, o
floare);
b)
plural – denumesc două sau mai multe obiecte (niște pomi,
niște flori)
ATENȚIE! Unele substantive au o singură formă, fie de singular (fotbal,
creștinism, miere etc.), fie de plural (aplauze, ochelari, șale etc.).
ATENȚIE! Unele substantive au aceeași formă și la singular, și la
plural.
exemple: un nume niște nume
un
arici niște arici
un
unchi niște unchi
o
învățătoare niște învățătoare
Sunetele care marchează numărul substantivelor se numesc desinențe. Unele forme au
desinență zero (Ø).
copil
– copii
fată
– fete
treabă
– treburi
cod
Ø – coduri
Genul
Genul reprezintă o trăsătură instrinsecă a substantivului. Un substantiv nu
își poate schimba forma în funcție de gen. De aceea, vom spune despre un
substantiv că este de genul masculin/feminin/neutru, și nu
la genul masculin/feminin/neutru.
Substantivele pot fi:
a)
de genul masculin (la singular
poate fi precedat de un (un pom) și la
plural de doi (doi pomi));
b)
de genul feminin (la singular
poate fi precedat de o (o floare) și la
plural de două (două flori));
c)
de genul neutru (la singular
poate fi precedat de un (un stilou) și la
plural de două (două silouri));
În funcție de structură,
substantivele sunt:
a)
simple (alcătuite dintr-un singur termen): câine, mașină,
floare;
b)
compuse (alcătuite din doi sau mai mulți termeni): bou-de-baltă,
bunăstare, floarea-soarelui, Delta Dunării;
ATENȚIE!
Substantivele care denumesc zilele săptămânii (luni, joi etc), lunile
anului (ianuarie, februarie etc.) și disciplinele școlare (istorie,
matematică etc.) se scriu cu literă mică dacă nu se află la început de propoziție
sau dacă intră în structura unui substantiv propriu (15 August, Joia Mare etc.).
Matematica
este preferata mea.
Îmi place matematica.
Pentru mai multe astfel de materiale, vă invităm și în grupul de Facebook: https://www.facebook.com/groups/648039079981348 (Limba și literatura română – gimnaziu).