Substantivul (1) – clasa a V-a

Substantivul

 

Emil nu mai avea tată. Mama lui muncea mult. Ondula clientele, spăla capete blonde și brune și lucra neobosită ca să poată asigura hrana pentru ea și pentru fiul ei și ca să poată plăti facturile de gaz, cărbunii, chiria, îmbrăcămintea, cărțile de școală.”

                                                                                    (Erich Kästner, Emil și detectivii)

Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, fenomene ale naturii, trăsături, stări sufletești, acțiuni etc; toate acestea sunt numite, generic, obiecte.

exemple:          ființe: om, elefant, furnică;

                        lucruri: carte, telefon, ghiozdan;

                        fenomene ale naturii: ploaie, ninsoare, tornadă;

                        trăsături: frumusețe, blândețe, curaj;

                        stări sufletești: frică, tristețe;

                        acțiuni: alergare, lovire, strigare.

Substantivele sunt:

1.      comune = denumesc clase de obiecte de același fel

exemple: dulap, mașină, iarbă, frate

            Substantivele comune se scriu cu literă mare doar la început de propoziție.

                                                Mașina bunicului este veche.

                                                Bunicul a băgat mașina în garaj.

 

2.      proprii = denumesc individualități

 

exemple:          nume de persoane: Gina, Gigi, Dan Ionescu

                        nume de locuri: România, Constanța, Malta;

                        nume de animale: Azorel, Joiana, Rex;

                        nume de instituții: Parlamentul României, Banca Națională a României;

                        nume ale unor forme de relief: Alpi, Carpați;

                        nume de ape: Dunăre, Marea Neagră, Siret;

                        titluri: Luceafărul, Războiul care mi-a salvat viața, Singur acasă;

                        nume de corpuri cerești: Pluto, Venus, Jupiter;

                        nume de sărbători: 1 Decembrie, Crăciunul, Paștele;

                        nume de zodii: Leu, Balanță;

                        nume de evenimente istorice sau culturale: Primul Război Mondial;

                        etc.

Substantivele proprii se scriu de fiecare dată cu literă mare.

            Câinele meu, Rex, este foarte năzdrăvan.

 

            ATENȚIE! Unele substantive proprii sunt obținute de la substantive comune:

exemple:          Bușteni (oraș din județul Prahova), Furnica (cartier din orașul Sinaia) etc.

     Unele substantive comune sunt obținute de la substantive proprii:

exemple:          napoleon (veche monedă franceză), damasc (țesătură cu desene în relief) etc.

 

Categoriile gramaticale ale substantivului sunt numărul și genul.

Numărul

Substantivele pot fi la numărul:

a)      singular – denumesc un singur obiect (un pom, o floare);

b)      plural – denumesc două sau mai multe obiecte (niște pomi, niște flori)

ATENȚIE! Unele substantive au o singură formă, fie de singular (fotbal, creștinism, miere etc.), fie de plural (aplauze, ochelari, șale etc.).

ATENȚIE! Unele substantive au aceeași formă și la singular, și la plural.

            exemple:          un nume          niște nume

                                    un arici            niște arici

                                    un unchi          niște unchi

                                    o învățătoare   niște învățătoare

Sunetele care marchează numărul substantivelor se numesc desinențe. Unele forme au desinență zero (Ø).

copil – copii

fată – fete

treabă – treburi

cod Øcoduri

            Genul

Genul reprezintă o trăsătură instrinsecă a substantivului. Un substantiv nu își poate schimba forma în funcție de gen. De aceea, vom spune despre un substantiv că este de genul masculin/feminin/neutru, și nu la genul masculin/feminin/neutru.

Substantivele pot fi:

a)      de genul masculin (la singular poate fi precedat de un (un pom) și la plural de doi (doi pomi));

b)      de genul feminin (la singular poate fi precedat de o (o floare) și la plural de două (două flori));

c)      de genul neutru (la singular poate fi precedat de un (un stilou) și la plural de două (două silouri));

În funcție de structură, substantivele sunt:

a)      simple (alcătuite dintr-un singur termen): câine, mașină, floare;

b)      compuse (alcătuite din doi sau mai mulți termeni): bou-de-baltă, bunăstare, floarea-soarelui, Delta Dunării;

 

ATENȚIE!

Substantivele care denumesc zilele săptămânii (luni, joi etc), lunile anului (ianuarie, februarie etc.) și disciplinele școlare (istorie, matematică etc.) se scriu cu literă mică dacă nu se află la început de propoziție sau dacă intră în structura unui substantiv propriu (15 August, Joia Mare etc.).

            Matematica este preferata mea.

            Îmi place matematica.  

Pentru mai multe astfel de materiale, vă invităm și în grupul de Facebook:  https://www.facebook.com/groups/648039079981348 (Limba și literatura română – gimnaziu).

Substantivul (1) – clasa a V-a
Etichetat pe:                                                

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *