Sunetele limbii române
Fonetica studiază sunetele limbii.
a-pă – V-CV
V- vocală
C- consoană
S – semivocală
Sunetele limbii române sunt:
1. Vocalele
Pot forma singure silabă și pot fi accentuate.
V: [a], [ă], [î], [e], [i],
[o], [u]:
i-nel – V-CVC
2.
Consoanele
Sunt sunete care se rostesc cu ajutorul unui alt sunet.
b [bî]
Nu pot
forma singure silabă și nu pot fi accentuate.
ca-na-pe-le
– CV – CV – CV – CV
C: b, k, d, f, g, h, j etc.
3. Semivocalele
Nu pot forma singure silabă și nu pot fi
accentuate.
Apar de fiecare data împreună cu o vocală sau
cu o altă semivocală.
școa – lă – CCSV – CV
S: [ĕ], [ĭ], [ŏ], [ŭ]
mai
– CVS
iar-bă – SVC CV
a,
ă, î – sunt mereu vocale
iu-te
= iuuuuuute SV CV
iu-te – SV -CV
trei – CCVS
Spre deosebire de semivocale, vocalele pot
fi rostite lung în mod natural!
iuuuuute
treeeei
Reguli:
1. Într-un cuvânt, numărul de silabe
este egal cu numărul de vocale.
răz-bu-nă-tor – 4silabe = 4 vocale
2.
Într-un cuvânt, fiecare silabă conține obligatoriu O SINGURĂ vocală.
răz-bu-nă-toa-re
ATENȚIE!
„I” șoptit
este un sunet special; nu este nici vocală, nici consoană, nici semivocală;
Apare, de
obicei, la sfârșit de cuvânt, după consoană, într-o silabă în care există
vocală
pă-mân-teni CV
–CVC – CVCIșoptit
ATENȚIE! metri
– me-tri CV-CCV
oricare: ori-ca-re: VCIșoptit – CV -CV