Verbul. Tipuri de verbe (actualizare) – clasa a VI-a

Verbul (1) – actualizare

Tipuri de verbe

Citește cu atenție textul de mai jos:

„Există tot felul de războaie.

Povestea pe care v-o spun a început în urmă cu patru ani odată cu vara anului 1939. Anglia se afla în pragul unui alt Mare Război, cel în mijlocul căruia suntem acum. Cei mai mulți oameni se temeau. Eu aveam zece ani (dar pe-atunci nu-mi știam vârsta) și chiar dacă auzisem de Hitler – fragmente de discuții și vorbe rătăcite care zburau de pe străduțe până la fereastra mea de la etajul trei – numele lui nu mă îngrijora deloc, la fel cum nu mă îngrijora niciun alt război între națiuni.”

                                                (Kimberly Brubaker Bradley, Războiul care mi-a salvat viața)

·         Subliniază cu o linie verbele la prezent și cu două linii verbele care indică o acțiune desfășurată în trecut.

Verbul este o parte de vorbire flexibilă care arată acțiunea, starea sau existența.

·         flexibilă = își poate schimba forma în comunicare (ex. a merge – mergem – am mers – merseserăți etc.).

Tipuri de verbe:

I.                   Verbe predicative – formează singure predicatul verbal;

ex. Citesc în fiecare seară.

Atunci când au categoria modului (sunt conjugate la modul indicativ, imperativ, conjunctiv sau condițional-optativ) verbele predicative au funcția sintactică de predicat verbal.

II.                Verbe nepredicative  – nu pot forma singure predicatul verbal;

·         În categoria verbelor nepredicative intră verbele auxiliare.

·         Verbele auxiliare ajută la formarea unor moduri și timpuri.

·         Verbele auxiliare nu au un sens lexical și funcționează doar ca instrumente gramaticale. În română, există trei verbe auxiliare: a avea, a fi și a vrea.

·         A AVEA

–          este verb predicativ atunci când are sens lexical (ex. a deține) și când formează singur predicatul verbal.

ex. Am o mașină roșie.

      am (=dețin, posed) – verb predicativ, funcție sintactică de predicat verbal;

–          este verb auxiliar atunci când formează modul indicativ, timpul perfect compus și timpul viitor de limbă vorbită.

ex. Am cumpărat un telefon nou pentru Dan.

am cumpărat = modul indicativ, timpul perfect compus (forma „am” este verbul auxiliar „a avea”; în acest enunț „am” este doar un instrument, nu mai are sensul de „a deține”).

ex. Am să cumpăr un telefon nou.

am să cumpăr = mod indicativ, timp viitor de limbă vorbită (forma „am” este verbul auxiliar „a avea”; în acest enunț „am” este doar un instrument, nu mai are sensul de „a deține”).

·         A FI

–          este verb predicativ când are sens lexical (a exista, a se afla, a se găsi, a proveni, a costa, a dura etc) și formează singur predicatul verbal.

ex. Bunica este în grădina din spatele casei.

este (=se află) – verb predicativ, funcția sintactică de predicat verbal;

–          este verb auxiliar când formează modul indicativ, timpul viitor anterior.

       ex. Când vom ajunge pe plajă, soarele va fi răsărit deja.

va fi răsărit = mod indicativ, timp viitor anterior (verb auxiliar)

·         A VREA

–          este verb predicativ atunci când are sens lexical (ex. a dori, a intenționa, a voi etc) și formează singur predicat verbal.

ex. Vreau un câine!

vreau = verb predicativ, predicat verbal

–           este verb auxiliar atunci când formează modul indicativ, timpurile viitor standard și viitor anterior .

ex. Când va veni mama, eu voi fi terminat de scris tema.

va veni = mod indicativ, timp viitor standard (verbul „a vrea” are valoare auxiliară)

voi fi terminat = mod indicativ, timp viitor anterior (verbul „a vrea” are valoare auxiliară)

Formele verbului auxiliar a vrea sunt:

voi, vei, va, vom, veți, vor

Notă!

Verbele auxiliare a avea și a fi ajută la formarea modurilor conjunctiv și condițional-optativ, care vor studiate în clasa a VI-a.

Aplicăm

1.      Precizează valoarea verbului a avea din următoarele enunțuri:

a)      Bunica are în grădină mulți trandafiri înfloriți.

b)      Au ajuns acasă părinții lui Eduard.

c)      Profesorul a scris pe tablă cu marker roșu.

d)      Nu aveți caietele la voi?

e)      Am să cumpăr câteva cireșe, pentru că îmi e poftă.

f)       Gigi are un nou telefon.

2.      Construiește două enunțuri în care verbul a avea să aibă, pe rând, valoare predicativă și valoare auxiliară.

3.      În enuțurile de mai jos, verbul a fi are valoare predicativă. Precizează sensul pe care îl are în fiecare enunț.

a)      Bunica este în grădina din spatele casei.

b)      Nu era niciun om în acea livadă.

c)      Mătușa lui Victor este din Oradea.

d)      Mâine sunt 50 de ani de la căsătoria bunicilor tăi.

e)      Biletele au fost 235 de lei.

f)       Am aflat că bunicul fusese pe la noi.

g)      În online, orele sunt de 40 de minute.

h)      Nu știu pe unde a fost Gigi.

4.      Precizează valoarea verbului a fi din următoarele enunțuri:

a)      Sunt în curtea școlii foarte mulți părinți.

b)      Când voi ajunge acasă, Codrin va fi făcut curat în cameră deja.

c)      Rochia buncii a fost 30 de lei.

d)      Vom fi învățat să mergem pe role când vom împlini 15 ani.

5.      Construiește două enunțuri în care verbul a fi să aibă, pe rând, valoare predicativă și valoare auxiliară.

6.      Precizează valoarea verbului a vrea din următoarele enunțuri.

a)      Dani nu mai vrea să meargă cu noi în tabără.

b)      Va ajunge Robert astăzi?

c)      Voi fi văzut deja filmul atunci când mă va întreba tata.

d)      Nu voiai înghețată?

7.      Construiește două enunțuri în care verbul a vrea să aibă, pe rând, valoare auxiliară și valoare predicativă.