Derivarea

Derivarea

copilaș = copil + -aș

macaragiu = macara + -giu

băiețandru = băiat + -andru

Derivarea este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului, prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul sufixelor și al prefixelor adăugate unei rădăcini.

Rădăcină este alcătuită din sunetele comune cuvântului de bază și tuturor cuvinteor obținute de la acesta.

 pădure – cuvânt de bază

pădurice

pădurar

Păduros

a împăduri

a despăduri

-pădur- este rădăcina, iar „pădure” este cuvântul de bază.

Cuvânt de bază –  cuvântul de bază poate fi identic cu rădăcina sau poate avea o formă distinctă.

copil – cuvânt de baza

copil – rădăcină

copilaș

copilărie

copilandru

a copilări

Sufixele sunt sunetele adăugate la sfârșitul rădăcinii.

ex: fricos =  cuvântul de bază „frică” + sufixul „-os”

Sufixele sunt:

a)     gramaticale = formează forme diferite ale cuvântului în comunicare și marchează diferite categorii gramaticale (de exemplu, sufixul -se- marchează timpul mai-mult-ca-perfect)

ex. mâncase

b)    lexico-gramaticale = formează un cuvânt cu un sens nou și, totodată, exprimă o categorie gramaticală; (de exemplu, sufixul -t de la forma de participiu);

ex. lucrat

c)     lexicale = formează cuvinte noi (care denumesc obiecte noi față de cele denumite de cuvântul de bază)

ATENȚIE!

Pentru a identifica corect sufixul unui cuvânt, cuvântul trebuie trecut la forma de dicționar. Articolul hotărât și desinențele nu sunt sufixe lexicale!

Copilașul acesta pare bolnav.

copilașul = s-a format prin derivare de la cuvântul de bază „copil” și sufixul           „-aș”

Copilașii sunt cuminți.

copilașii – s-a format prin derivare de la cuvântul de bază „copil” + sufixul „-aș”

copil (rădăcină) + –aș (sufix) + –i (desinență de plural) + –i (articol hotărât)

slujitorilor (se explică „slujitor”) = s-a format prin derivare de la cuvântul de bază „a sluji” + sufixul „-tor”

Sufixele sunt de mai multe feluri:

1.     Sufixe augmentative = formează cuvinte ce denumesc obiecte mai mari decât cele denumite de cuvântul de bază:

–         -andru (băiețandru, copilandru)

–         -oi (căsoi, viloi)

–         –an (băietan, lungan. grăsan)

2.     Sufixe diminutivale = formează cuvinte ce desemnează obiecte mai mici decât cele denumite de cuvântul de bază; cuvintele formate se numesc diminutive):

–         -el (degețel)

–         -uș (cerceluș)

–         -aș (copilaș)

–         -iță (guriță)

–         -ică (păturică)

–         -ior (frățior)

–         -ișor (ochișor)

–         -ușor (lucrușor)

–         -uc (năsuc)

–         -uț (brăduț)

–         -uleț (ursuleț)

Sufixele diminutivale arată, de multe ori, afectivitatea vorbitorului:

exemplu: M-am întâlnit cu frățiorul meu.

Suxele diminutivale pot avea și valoare peiorativă (ironică):

exemplu: A ajuns și el profesoraș.

               Și-a construit și Gigi o căsuță de trei etaje.

Sufixele diminutivale pot avea și valoare de atenuare:

exemplu: Avem o problemuță.

Valoare peiorativă au adesea și sufixele augmentative.

3.     Sufixe de agent = formează cuvinte ce denumesc un nume de meserie sau un autor al acțiunii

–         -giu (macaragiu)

–         -aș  (poștaș, cercetaș)

–         -ant (solicitant)

–         -ist (economist)

–         -ar (cizmar)

–         -easă (spălătoareasă)

4.     Sufixe colective =  formează cuvinte ce denumesc colectivități

–         -ime (studențime, țărănime)

–         -iș (stufăriș, tufiș)

–         -et (brădet, tineret)

–         -iște (porumbiște)

–         -ărie (argintărie)

5.     Sufixe care arată originea

–         -ean (bucureștean, maramureșean)

–         -ez (chinez, filipinez)

6.     Sufixe de instrumente

–         -tor (capsator)

–         -niță (botniță)

–          

7.     Sufixe care formează substantive abstracte:

-are (fixare, supărare)

-ere (putere)

-ire (gândire)

-uș (urcuș)

-ătate (bunătate)

-ie (duioșie)

-ețe (blândețe)

8.     Sufixe moționale (prin care se formează substantive feminine de la masculine și invers)

-ă (profesoară, elevă)

-că (italiancă)

          -easă (împărăteasă)

-esă (ducesă)

-iță (primăriță)

-oaică (ursoaică)

-oi (rățoi)

-an (curcan)

9.     Sufixe prin care se formează adjective

-os (fricos)

-esc (bărbătesc, omenesc)

-tor (plictisitor, stânjenitor)

-(ăr)eț (pădureț, săltăreț, plimbăreț)

-(ă/i/î)cios (mâncăcios, mustăcios, plângăcios)

-at (moțat)

-nic (fățarnic)

-iu (cafeniu, cenușiu)

-liu (hazliu)

-atic (tomnatic)

-eș (leneș)

-aș (codaș)

-al (gimnazial)

-ian (eminescian)

-ist (familist)

-bil (măsurabil)

-al (continental)

-ător (fermecător)

10. Sufixe prin care se formează verbe:

-i (a lungi)

-a (a poza)

-ui (a mânui)

-iza (a semnaliza)

-iona (a inscripționa)

11. Sufixe prin care se formează adverbe

-ește (bărbătește, frățește)

 -iș/âș (morțiș, târâș)

-mente (moralmente, realmente)

Prefixele

Sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate înaintea rădăcinii cuvântului.

cinstit – necinstit

–         ne- (neînțelegere)

in- (indecis)

des-/dez- (dezgust/desface)

stră- (strămoș, străbunic)

răs- (răscopt)

 i- (ilegal)

prea- (preasfânt)

a- (apolitic)

anti- (antimanifestație, antidemocratic)

arhi- (arhiplin, arhicunoscut)

contra- (contramanifestație)

dis- (discontinuu)

extra (extracarpatin)

in-/im- (imposibil, incorect)

inter- (interjudețean)

post- (postliceal)

retro- (retroactiv)

supra- (supradimensionat)

trans- (transdisciplinar)

ultra- (ultramodern)

super- (supermamă)

co- (colocatar)

con- (concetățean)

ex- (ex-președinte)

–          

DERIVAREA PARASINTETICĂ

Există situații în care unei rădăcinii i se adugă atât prefixe, cât și sufixe. Acest procedeu se numește derivare parasintetică.

a înlemni – s-a format prin derivare, de la cuvântul de bază „lemn” cu prefixul „în-” și sufixul „-i”.

a împacheta = s-aformat prin derivare, de la cuvântul de bază „pachet” cu prefixul „îm-” și sufixul „-a”;

SERIILE DERIVATIVE

Uneori, baza unui cuvânt derivat este reprezentată de un alt cuvânt derivat:

grădină + sufixul „-ar” =grădinar

grădinar + „-ie” =grădinărie

În acestă situație este vorba despre serii derivative/lanțuri derivative:

țară>țăran>țărancă>țărăncuță

școlărel = cuvânt format prin derivare cu sufixul diminutival „-el” de la substantivul „școlar”, format la rândul lui prin derivare cu sufixul „-ar” de la substantivul „școală”;

țărăncuță = cuvânt format prin derivare cu sufixul -uță de la substantivul „țărancă”, format la rândul lui prin derivare cu sufixul „-că” de la substantivul „țăran”, format la rândul lui prin derivare cu sufixul „-an” de la substantivul „țară”.