Omonimele. Omografele. Omofonele

Omonimele

            Gina sare zilnic coarda.

            Mama pune sare în mâncare.

I. Omonimele sunt cuvinte cu formă identică și cu înțeles diferit.

exemplu: leu (bancnotă) vs leu (animal)

Între sensurile cuvintelor omonime nu există nicio legătură.

Omonimele sunt:

1.      lexicale – au aceeași valoare morfologică (sunt aceeași parte de vorbire)

                        Mănânc un corn. (substantiv comun)

                        Vaca are un corn rupt. (substantiv comun)

Omonimele lexicale, la rândul lor, se împart în:

a)      omonime lexicale totale = au forme identice în toate contextele limbii

Am văzut la zoo un leu. (substantiv, numărul singular)

Am găsit pe stradă un leu. (substantiv, numărul singular)

Am văzut la zoo doi lei. (substantiv, numărul plural)

Am găsit pe stradă doi lei. (substantiv, numărul plural)

b)      omonime lexicale parțiale = au forme diferite în anumite contexte, în funcție de sens

Câinele are un colț rupt. (substantiv, numărul singular)

Mi-am așezat lucrurile într-un colț al camerei. (substantiv, numărul singular)

Câinele are doi colți rupți. (substantiv, numărul plural)

Mi-am așezat lucrurile în două colțuri ale camerei. (substantiv, numărul plural)

2.      lexico-gramaticale  = au valori morfologice diferite (sunt părți de vorbire diferite)

            Nouă ne place să citim. (pronume personal)

            Am citit o carte nouă.  (adjectiv propriu-zis)

            Am luat nota nouă la testul inițial. (numeral cardinal)

3.      gramaticale = au aceeași valoare morfologică (sunt aceeași parte de vorbire), însă au informații morfosintactice diferite

            a. Ei au ajuns foarte târziu.

            b. Îmi place geaca ei.

a. ei – pronume personal, persoana a III-a, numărul plural, genul masculin, formă nonclitică, caz nominativ, funcție sintactică de subiect;

b. ei  – pronume personal, persoana a III-a, numărul singular, genul feminin, formă nonclitică, caz genitiv, funcție sintactică de atribut.

II. Omografele

      Gigi a avut două torturi¹ la petrecerea de ziua lui. (=prăjituri)

      În Evul Mediu, oamenii erau supuși la torturi² de nedescris. (=chinuri)

Omografele sunt cuvinte care se scriu la fel și care rostesc la fel sau diferit.

Omografele care se rostesc la fel cum se scriu sunt și omonime.

      Mama a dat cu lac¹ ușa de la garaj. (=soluție)

      Am alergat în jurul unui lac² imens. (=întindere de apă)

Lac¹ și lac² sunt și omografe, și omonime pentru că se citesc la fel cum se scriu.

Torturi¹ și torturi² sunt doar omografe, NU și omonime, pentru că se rostesc diferit, în funcție de sens.

III. Omofonele

      Ea [ia] este verișoara mea.

      Gigi, ia o pâine de la magazin când vii!

Omofonele sunt cuvinte care se citesc la fel, chiar dacă nu se scriu întotdeauna identic (ca în exemplul de mai sus: ea și ia).

Toate omonimele sunt și omofone. În schimb, nu toate omofonele sunt omonime.

      Am fost la pescuit și am văzut o broască¹.

      Am cumpărat o altă broască² pentru ușa de la intrare.

Broască¹ și broască¹ sunt și omografe, și omofone, și omonime.

Ea și ia sunt doar omofone, nu și omografe.

ATENȚIE!  Ortogramele (de exemplu, s-au, s-a, ne-a etc.) nu intră în categoria omonimelor, a omografelor sau a omofonelor, pentru că în structura lor există mai multe cuvinte.

      Dan ne-a zis să nu întârziem.

ne-a = ne- (pronume personal) + a (verb auxiliar)