Predicatul. Predicatul verbal (teorie+exerciții) – clasa a VIII-a

Predicatul. Predicatul verbal

          Copiii aleargă zilnic în parc.

          De frică, Dan a luat-o la sănătoasa.

          Hai afară!

Ce este predicatul?

          Predicatul este o parte principală a propoziției care arată, de obicei, ce face, ce este, cine este, unde este sau cum este subiectul.

Predicatul este de două feluri:

a) predicat verbal: Dan vorbește foarte bine în limba engleză.

b) predicat nominal: Dan va deveni un medic renumit.

Predicatul verbal arată, în general, ce face ce subiectul.  

          Bunica a cules mai multe flori din grădină.

Predicatul verbal se exprimă prin:

a) un verb predicativ care are categoria modului (este conjugat la modul indicativ, conjunctiv, condițional-optativ sau imperativ)

          Săptămâna trecută am vizitat un prieten foarte bun. (indicativ)

          Să mergem mai repede! (conjunctiv)

          Pe căldura asta, aș mânca doar înghețată. (condițional-optativ)

          Citiți integral „Amintiri din copilărie”! (imperativ)

Atenție! Predicatul verbal poate fi exprimat și prin verb cu formă pasivă:

          Mașina a fost spălată de tata.

b) o locuțiune verbală în structura căreia verbul are categoria modului:

          Dan n-a băgat de seamă dezordinea din jurul lui.

                      = n-a văzut

c) o interjecție predicativă (iată, uite, haide, hai, haidem, na, stop, poftim, marș, bravo, ura etc)

          Iată cadoul tău!

Atenție!

Verbele predicative cu formă nepersonală de infinitiv (a citi), gerunziu (citind) și supin (de citit) NU sunt în propoziție predicate verbale*; ele au alte funcții sintactice.

          Dan știe a vorbi în engleză.  

știe = verb predicativ, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul singular, conjugarea a IV-a, formă afirmativă, funcție sintactică de predicat verbal

a vorbi = verb predicativ, formă nepersonală de infinitiv, conjugarea a IV-a, funcție sintactică de complement direct

Observații!

1. Subiectul se acordă cu predicatul în persoană și număr.

          Voi rezolvați cel mai repede din clasă toate problemele de la matematică.

          voi  = persoana a II-a, numărul plural

          rezolvați = persoana a II-a, numărul plural

2. Atunci când subiectul este exprimat prin pronumele nehotărâte fiecare,  oricare, oricine sau prin pronumele negativ niciunul, acordul cu predicatul se face la persoana a III-a numărul singular.

                   Fiecare a primit un cadou.

                   Fiecare dintre copii a primit un cadou.

                    Fiecare dintre noi a primit un cadou.

                   Niciunul dintre elevi nu a știut răspunsul.

3. Între subiect și predicat NU se pune virgulă decât în anumite contexte:

a) când este intercalat un cuvânt sau un grup de cuvinte:

          Dan, firește, a întârziat din nou.

          Copiii, din neatenție, au lăsat ușa de la casă deschisă.

          Dan, vecinul meu, a câștigat concursul de șah.

b) când este intercalată o propoziție:

          Omul de acolo, care m-a ajutat mereu, merită tot binele din lume. .

4. Într-o frază, numărul de predicate este egal cu numărul se propoziții.

          Dan citește/¹ și Maria scrie./²  (două predicate = două propoziții).

5. În funcție de felul verbului cu funcția de predicat, propozițiile sunt:

a) afirmative: A venit iarna.

b) negative: Nu a venit iarna.

Exerciții

1. Transcrie predicatele verbale din enunțurile următoare și precizează prin ce sunt exprimate:

a) În vacanța de vară, vreau să citesc toate cărțile recomandate de Maria.

b) Mergi mai repede, altfel întârziem!

c) Iată-l pe Victor, vine spre noi!

d) Dan își bate joc de toată lumea.

e) Am observat că Dan știe a vorbi în limba greacă.

2. Alege varianta corectă:

a) Copiii din acest cartier vine / vin în fiecare duminică în parc.

b) Când am intrat sală, un grup au început / a început să aplaude.

d) Fiecare dintre participanți va trece / vor trece prin aceste probe.

e) Dan și Victor nu a înțeles / nu au înțeles exercițiul de la matematică.

f) Niciunul dintre noi nu am venit / nu a venit  la ora de pregătire suplimentară.

3. Rescrie textul următor, corectând greșelile de orice fel.

Păsările călătoare nu s-a întors încă din țările calde. Copiii, se bucură atunci când văd stolurile rotinduse deasupra lor.

4. Alege varianta corectă:

A. În enunțul Săptămâna trecută am mers împreună cu părinții mei la munte și am vizitat un castel vechi de 300 sute de ani în care a locuit o familie de boieri., există:

a) un predicat verbal;

b) două predicate verbale;

c) trei predicate verbale;

d) patru predicate verbale;

B. În enunțul L-am văzut pe Dan în fiecare seară alergând în parcul din cartierul nostru., există:

a) un predicat verbal;

b) două predicate verbale;

c) trei predicate verbale;

d) patru predicate verbale;

C. Propoziția: Toate dulapurile din școală au fost igienizate. este:

a) afirmativă

b) negativă

5. Precizează numărul de propoziții din fragmentul de mai jos.

N-am spus nimic. Am tăiat două felii groase de pâine, iar pe restul am îndesat-o în spatele chiuvetei. Jamie nu intra oricum în casă decât după ce pleca mama, iar el împărțea întotdeauna mâncarea cu mine.            (Kimberly Brubaker Bradley, Războiul care mi-a salvat viața)

6. Analizează predicatele verbale din textul următor, conform modelului dat:

          Emil nu mai avea tată. Mama lui muncea mult. Ondula clientele, spăla capete blonde și brune și lucra neobosită ca să poată asigura hrana pentru ea și pentru fiul ei și ca să poată plăti facturile de gaz, cărbunii, chiria, îmbrăcămintea, cărțile de școală. Dar uneori era bolnavă și trebuia să stea în pat. Atunci venea doctorul și îi prescria medicamente. Emil îi pregătea comprese calde și făcea de mâncare pentru mama lui și pentru el. Iar când ea dormea, ștergea pe jos cu cârpa udă, ca să n-o audă zicând: <<trebuie să mă scol, e un dezastru cumplit aici!>>

                                                                             (Erich Kästner, Emil și detectivii)

nu avea = predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, numărul singular, conjugarea a II-a, formă negativă