Pronumele. Observații

 

I. Există zece tipuri de pronume:

            1. Pronumele personal (mine, eu, el, îl, i, o etc.)

            2. Pronumele personal de politețe (dumnealui, dânsa, matale etc.)

            3. Pronumele reflexiv (sine, se, s, sie, sieși, își, și etc.)

            4. Pronumele demonstrativ (acesta, acela, același, celălalt etc.)

            5. Pronumele posesiv (al meu, alor voștri, a ta etc.)

            6. Pronumele negativ (nimeni, nimic, niciunul etc.)

            7. Pronumele nehotărât (unul, altul, ceva, cineva, altcineva, fiecare, toți, oricare etc.)

            8. Pronumele interogativ (cine, ce, care, cât etc.)  

            9. Pronumele relativ (cine, ce, care, cât, ceea ce etc.)

            10. Pronumele de întărire (însuși, însele, însăți etc).

 

II. Pronumele de la 4 la 10 au corespondent adjectival (demonstrativ, posesiv, negativ, nehotărât, negativ, interogativ, relativ, de întărire). Când determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz, vorbim despre adjectiv pronominal demonstrativ, posesiv,  negativ etc.

                        Aceasta este cea mai bună prietenă.  (pronume demonstrativ de apropiere)

                        Colega aceasta este cea mai bună prietenă. (adjectiv pronominal de apropiere)

                        Al meu învață cel mai bine. (pronume posesiv)

                        Al meu băiat învață cel mai bine. (adjectiv pronominal posesiv)

                        Băiatul meu învăța ce mai bine. (adj pronominal posesiv)

                        La ședință nu a venit niciunul. (pronume negativ)

                        La ședință nu a venit niciun om. (adjectiv pronominal negativ)

                        Fiecare face ce vrea. (pronume nehotărât)

                        Fiecare om face ce vrea.  (adjectiv pronominal nehotărât)

                        Plăcintă a fost bună și am mâncat-o pe toată. (pronume nehotărât)

                        Am mâncat toată plăcinta. (adjectiv pronominal nehotărât)

                        Ce ai mâncat azi? (pronume interogativ)

                        Ce desert ai mâncat azi?  (adjectiv pronominal interogativ)

                        Nu știu care participă la concurs. (pronume relativ)

                        Nu știu care elev participă la concurs. (adjectiv pronominal relativ)

                        Însăși directoarea a participat la ședință. (adjectiv pronominal de întărire)

 

 

III. Pronumele de întărire nu se mai folosește în limba actuală; se folosește doar adjectivul pronominal de întărire.

                        Însuși directorul a participat la ședință.

                        Însăși directoarea a participat la ședință.

                       

IV. Pronumele reflexiv are forme proprii doar la persoana  a III-a, singular și plural, în cazurile dativ (sie, sieși, își, și) și acuzativ (sine, se, s-).

                                    Își spune mereu că este cel mai bun.

                                    Dan s-a trezit târziu.

La persoanele I și a II-a, pronumele reflexiv împrumută formele clitice din cazul acuzativ (mă, m, te, ne, vă, v) și dativ (îmi, mi, îți, ți, ne, ni, vă, vi, v) de la pronumele personal. Dacă există identitate de persoană și număr între pronume și verbul predicat, atunci pronumele este reflexiv.

                                     Dacă nu te ferești, te lovesc. (pronume personal)

                                    te = persoana a II-a, numărul singular

                                    lovesc = persoana I, numărul singular

 

                                    Dacă nu ești atent, te lovești. (pronume reflexiv),

                                    te  = persoana a II-a, numărul singular

                                    lovești = persoana a II-a,  numărul singular

 

            V. Formele aceea și aceeași sunt pronume/adjective pronominale demonstrative, de genul feminin numărul singular; formele aceia și aceiași sunt pronume/adjective pronominale  demonstrative de genul masculin, numărul plural.

                                    Aceea este sora mea.

                                    aceea = pronume demonstrativ de depărtare, gen feminin, număr singular, caz N, funcție sintactică de subiect

                                    Aceia sunt frații mei.

                                    aceia = pronume demonstrativ de depărtare, gen masculin, număr plural, caz N, funcție sintactică de subiect

                                    Greta a rămas aceeași.

                                    aceeași = pronume demonstrativ de identitate, gen feminin, număr singular, caz N, funcție sintactică de nume predicativ

                                    Copiii au rămas aceiași.

                                    aceiași = pronume de demonstrativ de identitate, numărul plural, gen masculin, caz N, funcție sintactică de nume predicativ

 

VI. Formele noștri și voștri ale pronumelui/adjectivului pronominal posesiv se scriu cu un „-i”

                                    Ai noștri au pierdut astăzi.

                                    Frații voștri ne-au ajutat mult.

 

VII. Formele lui, ei, lor sunt pronume personale în cazul genitiv sau dativ, nu pronume posesive, chiar dacă arată (și) posesia.

                                    Mașina lui/ei/lor este încă la mecanic.

                                    lui = pronume personal, persoana a III-a, gen masculin, număr singular, cazul genitiv, funcție sintactică de atribut

                                    Mașina sa este încă la mecanic.

                                    sa = adjectiv pronominal posesiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul „mașina” (feminin, singular, nominativ), funcție sintactică de atribut

 

VIII. Pronumele interogativ are aceeași funcție sintactică pe care o are și cuvântul așteptat ca răspuns la întrebare.

                                    Ce ai mâncat azi?

                                    Azi am mâncat ciorbă.

                                    ciorbă = cazul acuzativ, funcție sintactică de complement direct

                                    ce = cazul acuzativ, funcție sintactică de complement direct

                                    Cine a spart vaza din hol?

                                    Mihai a spart vaza din hol.

                                    Mihai = cazul nominativ, funcție sintactică de subiect

                                    cine = cazul nominativ, funcție sintactică de subiect

 

IX. Funcția sintactică a pronumelui relativ se stabilește în propoziția pe care o introduce; pentru a (ne) fi mai ușor de identificat, înlocuim forma pronumelui relativ cu un substantiv.

                                    Nu știu/1 ce am mâncat la petrecere./2 (acuzativ, complement direct)

                                                    tort am mâncat la petrecere (acuzativ, complement direct)

 

                                    Am găsit articolul/1 despre care ați vorbit ieri./2 (acuzativ, complement prepozițional)

                                                                     despre mașină ați vorbit ieri (acuzativ, complement prepozițional)

                                    Dan mi-a spus/1 cui iai oferit cadourile./1 (dativ, complement indirect)

                                                               băiatului i-ai oferit cadourile (dativ, complement indirect)

                                                                                     

X. În genitiv, pronumele relativ, precedat de articolul genitival, are un acord încrucișat.

                                    Formele lui care în genitiv sunt:

                                                masculin, singular: cărui

                                                feminin, singular: cărei

                                                masculin, feminin, plural: căror

                                    Formele articolului genitival sunt:

                                                masculin, singular: al

                                                feminin, singular: a

                                                masculin, plural: ai

                                                feminin, plural: ale

 

                                                (F, sg.) mașina ale cărei   uși (F, pl)

                                                (M, sg.) copil a cărui mamă (F, sg.)

 

            Acordul se realizează astfel:

            Pronumele relativ se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl înlocuiește. Articolul genitival se acordă în gen și număr cu substantivul determinat de pronumele relativ cu funcție sintactică de atribut.

            Mai simplu spus:

            Articolul genitival se acordă în gen și număr cu substantivul de după el, iar pronumele relativ se acordă în gen și număr cu substantivul de dinaintea lui.

                                    Este interesantă cartea ale cărei pagini sunt lucioase.

                                                  

 

Pentru mai multe astfel de materiale, vă invităm și în grupul de Facebook:  https://www.facebook.com/groups/648039079981348 (Limba și literatura română – gimnaziu).

Pronumele – observații (clasa a VII-a)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *