„Fram, ursul polar” – Cezar Petrescu (rezumat)

La ultima reprezentație a circului Struțki din oraș, vine foarte multă lume, mai ales să-l vadă pe Fram, ursul polar. După ce au loc tot felul de numere de dresură de tigri și de acrobații, publicul scandează numele lui Fram. Acesta intră plictisit în arenă și nu face numărul obișnuit. Salută publicul și pleacă direct în cușcă. Cei din public nu înțeleg ce se întâmplă. 

Fram, ursul care iubește copiii și care este, la rândul lui, iubit de aceștia, pare că nu mai știe să facă nimic din ce a învățat. La fel ca celelalte animale de la circ, Fram visează la locurile natale, la gheața de la Polul Nord unde s-a născut și de unde a fost luat, după ce un vânător a ucis-o pe mama lui. 

Ajungând cu spectacolele în alt oraș, directorul circului îl arată pe Fram unui bătrân care a studiat foarte mult urșii și a scris multe cărți despre ei, după ce înainte a fost vânător. Bătrânul îi spune directorului că lui Fram îi este dor de sălbăticie și că niciodată nu va mai putea face acrobațiile învățate, pentru că așa se întâmplă cu urșii polari. Apoi îl convinge pe director să trimită animalul înapoi la Pol, drept recunoștință pentru toți banii pe care i-a câștigat timp de șapte ani de pe urma sa. Fram este dus și eliberat în locurile natale, însă are probleme de adaptare. Refuză să vâneze focile, pentru că își amintește că la circ aceste animale au fost prietenii lui. Ceilalți urși devin agresivi când îl văd, îl atacă, însă el se apără folosindu-se de ceea ce a învățat în lumea circului. O vreme trăiește din ce vânează alți urși polari, pe care îi alungă și le ia prada. 

La un moment dat, se întâlnește cu un pui de urs și descoperă că mama acestuia a fost omorâtă de un alt urs. Pornește împreună cu el în căutarea făptașului. Cei doi se întâlnesc cu animalul care omorâse ursoaica. Fram se luptă cu el, fără a-l ucide însă. Apoi pleacă împreună cu Zgăibărici, puiul de urs. După ce se întâlnește de mai multe ori cu ursul înfrânt și îl vede că este slăbit din cauză că își pierduse câțiva dinți, Fram îl aduce în peștera unde a stat ceva timp, îi oferă hrană, apoi pleacă spre alte insule. Zgăibărici se întoarce însă din drum și îl ucide pe cel care i-a omorât mama. Știind că puiul de urs îi va copia gesturile învățate la circ și că acest lucru nu îl va ajuta în sălbăticie, Fram decide să se despartă de Zgăibărici. 

Ultima reprezentație în care a apărut Fram a trezit interesul lui Petruș pentru urșii polari și pentru expedițiile din zonele polare. El împrumută cărți de la un fost profesor, bunicul unei fete pe care cunoscut-o la spectacolul de circ. Astfel, el descoperă multe lucri de care este fascinat, inclusiv expediția pe care a avut Nansen cu vasul Fram, cel de la care vine numele ursul de la circ. 

Fram ajunge pe o altă insulă unde se întâlnește cu Nanuc, un copil de eschimos, care credea că are în față un urs fermecat. Copilul se gândește să ucidă ursul polar, știind că ar fi un erou în ochii comunității, și trage, fără succes, cu săgețile în Fram. Ursul înțelege că băiatul este un vânător înnăscut și pleacă de acolo. 

La un moment dat, animalul găsește în zăpadă doi oameni înghețați, pe Otto și pe Egon. Egon este unul dintre cei care l-au adus înapoi pe Fram în ținuturile înghețate de la circul Struțki. Deși ambii bărbați sunt vânători experimentați, aceștia au parte de un accident și rămân fără sanie, fără câini, fără arme și provizii. Fram îi adăpostește sub blana lui, apoi, după ce își mai revin, ajung la cabana lor. De acolo, sunt luați de corabia cu care ajunseseră pe insulă. La plecare, Fram se urcă în barcă, iar cei prezenți înțeleg că vrea să se întoarcă în lumea oamenilor și că nu se mai regăsește în sălbăticie.